//
cititi...
Reţele sociale

Imi este mai usor sa-i spun “te iubesc” cand nu-i vad fata

Am invatat sa pozam in victimele unui sistem tehnologic care ne asfixiaza si ne reduce la un “morman” cald, plin de instincte, trantit in fata unui monitor in josul caruia se afla taste pline de sentiment. Ca intr-o melodie pe care doar Youtube-ul o mai fredoneaza: “Buna seara, iubite/ Te astept ca si cand numai…” noi doi, si alti cativa mii de prieteni din retea, am mai fi pe Pamant. Nu e greu sa ne imaginam continuarea, dar hai sa parcurgem probabilitatea sentimentului pas cu pas.

“Salut! Sunt eu, baiatul de pe feisbuc!”

Iti cunosc profilul, cred ca te plac inca dinainte de a te photoshopa. E cazul sa ne intalnim? Nu. Trebuie sa mai slabesc cateva kilograme, sa-mi tratez timiditatea, pentru ca sunt o fiara in poze, si sa ma gandesc daca esti tu alesul sau doar urmatorul.

Dupa ce, eu si prietena mea, ne-am “rolling on the floor” despre ce mi-ai zis, iti trimit un “daydreaming” si-ti promit toata increderea ca intr-o zi asa va fi. Dar sa nu uiti ca… desi vorbim de cateva saptamani, nu-mi place sa fiu sarutata de la prima intalnire.

In faza finala…Cred ca te-am vazut azi in oras. Erai cu o fata. Ar fi trebuit sa-mi spui…asa…nu mai putem continua. Nu stiu daca mai merita sa ne intalnim. “At wits’ end”.

“Cum am ajuns sa te iubesc nici pana azi nu stiu”

Cand totul s-a terminat, urmeaza un status deprimat, un refresh si un pic de flirt si prietenie. Pe vremuri, el te zarea la un film cu alt baiat. Acum, poti sa zaci linistita, sa te rasplatesti cu un shopping online si sa te intrebi cum scapi de celulita pana data viitoare.

Asadar, ne place sa blamam, sa punem la zid, sa acuzam si…de ce ne place? Pentru ca suntem victime. Dar nu victimele Internetului nemilos care ne inclesteaza personalitatea intr-un spatiu stramt si fara iesire. Suntem victimele imaginii perfecte despre viata, om, caracter. Tot ceea ce scrie Internetul relatiilor nu gaseste cale de mijloc. Daca nu esti perfect de zambitor, esti ingrozitor de normal. Daca nu ai invatat sa faci diferenta intre ideal, ireal si real, maturitatea te va prinde in fata unui monitor care va proba hainele in locul tau.

Din seria “reteaua tuturor ranitilor gaseste solidaritate cu un like”, urmeaza sa reflectam asupra umanitaritatii virtuale si a imaginilor infricosatoare, de aceasta data. / Ana-Maria Durila

Advertisements

Discussion

One thought on “Imi este mai usor sa-i spun “te iubesc” cand nu-i vad fata

  1. ”Sunt eu, fata lu’ tata cea cool!”

    Posted by llinca | November 14, 2011, 10:39 am

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: