//
cititi...
Reţele sociale

Facebook-motorul interior al societatii si al oamenilor

Sunt ceea ce nu sunt si exact ceea ce imi place sa fiu acum si aici.Sau poate ca sunt, iar daca nu asa ma construiesc si ma definesc in conformitate cu propriile mele valori si credinte.Acesta este in esenta crezul persoanelor care utilizeaza Facebook-ul sau orice alta retea de socializare, cu scopuri precise, bine definite, scopuri care ajung sa devina ulterior prioritati si realitati imediate, parti integrante ale vietii noastre.

Pentru ca oricat de mult ar prefera unii sa nege asta, Facebook-ul si Twitter-ul fac parte din viata noastra, ne urmaresc la orice pas si creeaza in noi nevoi fara de care nu ne-am putea conduce existenta.Nevoi de ordin interior precum deschiderea si chemarea la introspectie, accesul la informatii, cunostinte si modelare profesionala sau individuala.

O “lume” in lume

 

Practic, Facebook-ul nu vorbeste despre cineva anume, este creat permanent de oameni, de entitati care contribuie zilnic la dezvoltarea si perpetuarea unui concept valid si veridic care a dovedit ca este un brand al intregii omeniri.Camuflat sub o mantie haotica si pe alocuri incerta de “socializare”, Facebook-ul are de fapt o cu totul si cu totul alta componenta principala, nu cea de a facilita relatiile dintre indivizi de orice tip sau gen.Si anume, ne face pe noi insine sa ne devoram la propriu, sa renuntam la orice trac si la orice prejudecata si sa ne descoperim prin noi cu noi si cu cei din jurul nostru.

Prin toate posibilitatile pe care ni le ofera aceasta complexa retea de socializare ne ajuta sa ne creem o personalitate chiar daca nu constientizam asta in mod direct.

Ne solicita si ne stimuleaza constant creativitatea, iar asta duce la exprimare si la un act propriu si real de comunicare.Facebook-ul ne determina sa ne vedem intre noi si sa ne analizam, sa ne citim, sa ne indreptam si chiar sa ne admiram pe noi insine, ca entitati, fara a vedea neaparat cum ne percep ceilalti ci doar asa cum ne imaginam noi.

De fapt Facebook-ul si intreaga activitate pe care fiecare persoana o savarseste creaza un nou univers care este parte a lumii internetului si a lumii mari care ne inconjoara si care nu reuseste sa ne dezvolte personalitatea in aceeasi termeni si acelasi mod in care o face lumea Facebook.Aici avem posibilitatea de a ne da in spectacol, de a crea o lume de carnaval proprie din care sa extragem apoi doar componentele principale, doar schemele care ne fac pe noi sa fim noi pe deplin si care ne ajuta sa ne descoperim si in alte ipostaze decat cele obisnuite.

Iar aceste lucruri se datoreaza unei motiv plauzibil care de altfel, a facut ca Facebook-ul sa ia o asa amploare si sa fie atat de utilizat in toata lumea.

Plecand de la ideea de socializare si comunicare de orice tip, asociata tuturor paradigmelor, aceasta retea are in spate o imensa calitate, aceea de apropiere familiara, de reflectare rapida si de reprezentare reala sigura.

De aici si reusita unor campanii imense realizate tot de oameni care percep astfel Facebook-ul.Pentru ca ideea de imediatitate face ca anumite idei si mesaje de orice gen sa fie transmise cu usurinta si sa devina mai apoi fenomene virale pentru o intreaga categorie de oameni care au aceleasi interese si care gasesc in locul in care se asteapta cel mai putin, adica pe internet, solutii.

Astfel ca, retele de socializare prin toate aceste parti si acest tot unitar, care are desigur si parti negative, apropie si face ca oamenii sa se descopere si sa se mobilizeze.

Asa au izbucnit revolte care au fost alimentate zilnic prin intemediul Facebook sau Twitter, cum sunt revolutiile arabe din Egipt si Tunisia.La fel s-au semnat si petitii care mai apoi au schimbat legi importante in state, s-au daramat mituri si preconceptii si nu in ultimul rand, s-au salvat vieti.

Si ma intreb acum pe mine: cine-s eu si cine-i prieten?

 Pe langa componenta care duce la dezvoltarea personala, Facebook mai are si alte atuuri care il transforma intr-un important motor al societatii.Unul dintre acestea ar fi siguranta si apropierea ca senzatii, iluzii semi-reale pe care le creaza celor care il utilizeaza, senzatii care vin atat de la sine cat si duc catre sine.

Totodata, ne lasa sa ne descoperim in toata splendoarea, ne lasa sa vorbim  si sa-i cunoastem pe altii, tot cu sinele nostru, dar ne si adaposteste de lumea care ne ofera doar iluzii si nimic palpabil.Si de aici tot iluzie la pachet primim, dar e o iluzie care ne convine.Toate aceste relatii de cunoastere intre indivizi se decanteaza in propria personalitate si fac ca aceasta din urma sa acceada la un statut superior.

Si chiar daca eu, ca utilizator de retea de socializare, stiu ca relatiile cu prietenii mei si imaginea lor si felul in care ei ma percep atat aici cat si in lume se pot altera pe parcurs, ele au un profund beneficiu imediat.

Iar daca Facebook-ul s-ar inchide, lucru greu de crezut, aceste relatii vor disparea cu siguranta, in schimb va disparea si lumea retea in retea, lumea care a avut meritul de a stapani si formaliza oamenii, lumea perfecta oricat ar fi ea de fantomatica si condamnabila.

Este intr-adevar la moda sa ai cont pe toate aceste retele, si este de fapt si foarte simplu, pentru ca orice telefon mobil a dezvoltat aplicatii care ajuta sa faci asta.Iar astfel s-a ajuns ca aceasta impresie de socializare, care te face sa te intrebi de tine de prietenii tai, care te pune uneori in momente in care te indoiesti de sinele tau, sa devina un drog si oamenii sa fie dependenti.

Si asta pentru ca realitatea cruda, criza, globalizarea au distrus orice urma de apropiere intre oameni si de imprietenire, orice senzatie de stabilitate si familie apropiata indiferent de grad sau distanta.Practic asta si speculeaza Facebook, iluzia unei regasiri.

O regasire plina de multi indivizi care nu intra doar pe un simplu site si sunt cu tine, ci ofera si “marfa” proaspata zilnic pe care tu  trebuie sa o digeri iar mai apoi sa o dai inapoi, in alta forma.

Astfel ca, oricat de fals si ambiguu si de suprafata ar parea acest site, ne face pe noi sa fim la fel de falsi ca lumea in care traim.Sa ne ascundem bine, sa stam pititi si sa ne prefacem ca totul este de fapt asa cum ne dorim.Dar oare nu este chiar asa?Suntem oare ceea ce suntem? / Narcis Avadanei

Advertisements

About narcisavadanei

Viseaza atat timp cat visul nu te distruge!

Discussion

No comments yet.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: