//
cititi...
Jurnalism multimedia

Nu online-ul este moartea presei scrise

Anul 2010 a fost un an dezastros pentru publicatiile româneștii multe din ele dispărând de la chioșcuri fără un prezviz, pare sumbru dar așa s-a întămplat. Au dispărut numeroase titluri de reviste și ziare, iar prin standuri a început să bată vântul dacă vorbim de ziare de tip quality, însă bine că au râmas rânduri întregi de Click, Cancan și Libertatea dar și spațiu de expunere pentru cărțiile de la Adevărul sau Jurnalul Național.

Ziare Românești precum Cotidianul, Ziua, Gardianul și-au închis redacțiile dar și reviste precum Maxim sau Men’Health.  Altele s-au reorganizat şi au optat pentru diverse formule  economice mai practice,  cum a fi  Story  care apare la două săptămîni.

Să amintim şi de presa locală, unde situaţia era dramatică încă dinaintea crizei. Cel mai important eveniment a avut loc la jumătatea lui 2009, cînd PubliMedia a anunţat închiderea a şase ziare locale, între care Clujeanul şi Ieşeanul. Acestea urmau să-şi continue apariţia doar în mediul on-line ca prelungiri ale cotidianului Gândul.info. ceea ce s-a și întămplat

Ce soluții au găsit ei

             O parte din publicaţii s-au salvat în ultimul moment, exact cum se salvează niște naufragiații, au sărit din barcă înainte să se scufunde, găsind soluţii de urgenţă. Unele au fndute către oamenii cu putere financiară capabili să le susțină, altele acum fac parte din mari trusturi de presă. Un exemplu atipic a fost cotidianul,  Ziua, care,  rămasă fără ediţia print, se confrunta cu o situaţie interesantă. O parte importantă a redacţiei a înfiinţat un site separat de cel oficial şi a continuă prin acest canal munca jurnalistică. Echipa de aici acuză managementul ziarului de închiderea publicaţiei şi afirmă că au existat alte interese decît cele de salvare a ediţiei print. Putem urmări  încontinuare activitatea jurnalistică a redacţiei desprinse din vechiul proiect pe Ziuaveche.

 Si ce au făcut. 

O soluţie universală  nu există pentru a optimiza şi a obţine profit din site-ul unei publicaţii, eventual rămase doar pe Internet. Totuşi, ideea fundamentală este că extremele, pe bani sau complet gratuit, sînt falimentare. Un mix inteligent între informaţiile oferite gratuit, părţi din texte mari publicate „la liber“, precum şi selecţii oferite gratuit din conţinutul multimedia, video şi text, poate fi soluţia cîştigătoare. Cititorii vor intra şi pentru partea gratuită şi pot interacţiona cu reclamele și cu articole ”pe banii”. Cel mai important, conţinutul parţial gratuit poate constitui o momeală excelent pentru a vedea, citi integral materialul, prin urmare, utilizatorul va fi tentat să se aboneze.

Acum, trebuie corectată o deprindere plăcută a românului care zice că tot ce este pe internet este gratuit. Accesul la Internet costă, dar la fel costă şi munca oamenilor care scriu, care realizează opere în sens larg şi care trebuie remuneraţi pentru activitatea lor

Acest articol arată foarte clar că întreaga vină nu o poartă internetul pentru dispariția ziarelor și că uneori el a oferit soluțiile cele mai rapide. Multe din cotidiene nu le mai găsim în variantă print dar le putem citit în continuare pe online. Nu internetul trebuie blamat pentu eșecul unor publicații, ci poate mai sunt și alții care au contribuit serios la treaba aceasta.

Advertisements

Discussion

No comments yet.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: