//
cititi...
Tehnologii noi de comunicare

Alfabetizarea digitală

Lumea virtuală îşi depăşeşte graniţele de la o zi la alta. În fiecare clipă absoarbe, cu mult tact, bucăţi de realitate; suntem martori la trecerea în imaterialitate, într-un univers abstract. O victimă relativ recentă a noilor tehnologii este şcoala. Învăţământul contemporan se loveşte de o nouă sfidare: virtualizarea. Propunând o gamă generoasă de îmbunătăţiri, cyberspaţiul îşi deschide larg porţile şi invită sistemul educaţional să guste din avantajele libertăţii fără margini. Nevoia informării şi a comunicării, dinamica incontrolabilă a cunoaşterii, necesitatea formării profesionale continue, dezvoltarea şi răspândirea culturii sunt doar câteva dintre cerinţele societăţii moderne pentru care noile tehnologii au venit cu soluţii dintre cele mai ingenioase.

Trecerea de la offline la online aduce cu sine transformarea procesului de învăţare în autoînvăţare. Cunoaşterea nu mai reprezintă un dat, ci un fapt emergent, activ, energic. Raportul formator-educat este remodelat, adaptat noului context. Dascălul renunţă la rolul de orator, ce prezintă şi explică date, devenind, mai degrabă, un supraveghetor, un prieten al iniţiatului pe calea cunoaşterii. Învăţăcelul este responsabil de propria formare, implicarea sa fiind influenţată de voinţa proprie şi de capacităţile de care dispune.

Educă-te singur!

În compania noilor tehnologii de comunicare, actul educării este unul antrenant şi urmează un traseu construit de elev, după ritmul său, dar orientat în direcţia impusă de către profesor. Ucenicul este incitat să guste din cunoaştere de unul singur, definindu-şi propria paletă de informaţii. Câmpul său de cunoaştere va respecta limitele pe care el şi le doreşte, graniţele vor fi cele pe care singur şi le va impune. Dascălul sugerează şi sprijină, elevul explorează, satisfăcându-şi curiozitatea. Educaţia virtuală dizolvă logica sistemului tradiţional de învăţare: accentul cade acum pe instruire, nu pe predare. Elevul nu va mai reproduce cu sfinţenie ceea ce-i dictează la oră profesorul, fiind invitat să-şi lărgească orizontul informativ tot mai mult, amplificându-şi cunoştinţele.

Dorinţa de a cunoaşte, stabilirea unui scop final, selectarea strategiei corecte, determinarea, autocorecţia, modelarea propriei conştiinţe – toate acestea suferă transformări odată ce învăţăcelul alege să se bucure de paradisul cunoaşterii virtuale, de meta-cognitiv.

Şcoală, învaţă-ne să învăţăm!

Odată cu introducerea noilor tehnologii în sistemul educaţional, tânărul dispune de tot mai multe trasee de autoformare, de perfecţionare. Mediul digital şi ale sale ample ramificaţii invită societatea într-o nouă eră – omul se ajută singur să evolueze, îşi oferă libertatea de a alege, modelându-şi personalitatea după bunul plac. Tehnologia a devenit unda de şoc de care individul avea nevoie pentru a grăbi şi cizela procesul de formare a sinelui; nimeni nu poate nega influenţele pozitive ale erei digitale asupra cunoaşterii, însă, în aceeaşi măsură, nimeni nu-i poate omite efectele mai puţin benefice: rutele incitante ale cunoaşterii ce pluteşte în cyberspaţiu sunt periculoase pentru cel ce nu a fost pregătit să le treacă prin filtrul reflecţiei.

Şcoala modernă trebuie regândită. Sistemul educaţional tradiţional trebuie remodelat: elevul modern trebuie învăţat să înveţe, să intrepreteze, să distingă informaţia corectă şi utilă din marea de date ce-l bombardează din toate colţurile. /Alexandra Costin

Advertisements

Discussion

No comments yet.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: