//
cititi...
Media tradiţionale

Cum a schimbat media tradiţionale, comunicarea?

Forme de comunicare

Comunicarea s-a raportat întotdeauna la diverse noţiuni de definire: informare, informaţie, existenţă, comunitate, media, etc. Din corelarea acestor noţiuni (şi nu numai) cu contextele în care ele apar, au rezultat mereu felurite situaţii şi instanţe de comunicare pe care le folosim, mai mult sau mai puţin.
Comunicarea este principalul proces care stă la baza (dezvoltării) mass mediei. Jurnaliştii nu pot transmite o informaţie, de orice fel ar fi ea, fără să comunice în vreun fel. Şi nu este vorba doar despre ei. Omul, în general, are comunicarea în sânge (“Orice am face, nu putem să nu comunicăm ” – Paul Watzlawick).
Comunicarea tradiţională, care implică informaţiile transmise prin presa scrisă (prinţ), radio şi televiziune, are, în zilele prezente, un rival care le poate cuprinde în întregime: Internetul. O astfel de apariţie a schimbat într-un fel sau altul, în cel puţin ultimii 20 de ani, viziunea indivizilor despre ceea ce înseamnă comunicare. Întrebarea care stă la baza acestei afirmaţii, se referă la cât de mult schimbaseră înainte formele media tradiţionale, comunicarea? Apariţia radioului şi a televizorului au contribuit într-o cantitate nu de neglijat la îmbogăţirea informaţională a individului din epoca respectivă. Între a citi o informaţie şi a o auzi sau a o vedea există diferenţe de percepere şi astăzi: un lucru este să citeşti un text şi să vezi o poză statică, alta e să auzi o persoană care o rosteşte şi alta e să şi vezi persoana în cauză.
Imaginea are, în general, un impact mult mai puternic asupra consumatorului de informaţie, decât un text. În concordanţă cu expresia “O imagine face cât o mie de cuvinte”, reprezentanţii mass-media, în general, au tendinţa de a spune mai multe prin imagini decât prin cuvinte. Acesta este un lucru demn de luat în considerare, dar nu esenţial. Se întâmplă deseori ca o fotografie să nu explice totul, iar atunci cuvintele îşi au rostul propriu. Din altă perspectivă, comunicarea poate fi interactivă. Ex.: “Scrisori de la cititori”. Aceste aspecte sunt valabile în presa scrisă.
Radioul a fost şi este o formă media la care individul raportează acţiunea de a asculta muzica. Implicit, pentru că nu doar în acest scop este util, radioul devine un mod de a îmbina utilul cu plăcutul: astfel, pe de o parte se ascultă muzică, iar pe de altă parte, are loc o informare, voită sau nu, dar la fel de utilă, în ultimă instanţă. De asemenea, comunicarea poate fi interactivă: pot exista “phone-in-uri”, în funcţie de emisiunea în cauză, sau alte astfel de metode de captare a ascultătorului.
Televiziunea este cea mai dezvoltată dintre cele trei forme media tradiţionale oferind o gamă largă de metode de informare. Este vorba despre a vedea o informaţie prezentată, despre a o auzi şi despre a intra în contact direct cu aceasta sub diferite forme (aici, prin extensie, ar intra în joc şi Internetul). Indivizii, în genere, preferă televizorul, ca formă tradiţională de informare, pentru că acolo, practic, se pot bucura de întreg “pachetul informaţional”.
De la apariţie şi până în prezent, media tradiţionale au adus un aport remarcabil în schimbarea modului de comunicare dintre indivizi. Acum se poate trimite o reclamaţie la o redacţie de ziar, se poate suna pentru a da o dedicaţie la radio sau poţi intra în direct la una din emisiunile televizate. Prin scrisori nimeni nu mai comunică, de demult.

Advertisements

Discussion

No comments yet.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: