//
cititi...
Tehnologii noi de comunicare

Cum au schimbat noile tehnologii comunicarea?

Tehnologia a transformat comunicarea într-un act mecanic, rece. Suntem nişte dependenţi de butoane, ne pierdem în faţa monitoarelor cu ochii cât cepele, bodogănind, din când în când, lucruri nici de noi desluşite; în cazurile fericite ne mijeşte pe chip şi câte un zâmbet tâmp. Când ni se pare că a devenit plictisitor holbatul în calculator, facem câte o mutriţă caraghioasă şi apăsăm, aproape nervoşi, tasta shut down. Următorul prieten de nădejde? Telefonul cu a sa tastă verde. Ne întindem oasele pe canapea, ne îndesăm capul într-o pernă cât mai moale şi aşteptăm cu înfrigurare suavul „alo” în receptor. Ore în şir se scurg, pavilionul urechii ne-a transpirat sub telefon, timpanul e deja în delir, noi…comunicăm?!

Nu pot să nu blamez, într-o oarecare măsură, omul; omul care şi-a semnat, cu mâna lui, dezumanizarea. Poate nu conştientizam, deocamdată, în ce s-a transformat comunicarea, însă ar trebui, măcar, să realizăm în ce ne transformăm noi, fiecare în parte. Tehnologia este un fals negustor de adevăr, ea nu furnizează realitate, iar legăturile interumane stabilite prin mijloacele de comunicare moderne nu sunt decât nişte imitaţii nereuşite ale relaţiilor din universul palpabil.

Desigur, tehnologia ne ajută să rămânem în contact cu cei dragi din orice colţ al lumii ne-am afla, aspect pozitiv pe care nimeni nu îl poate combate. Însă, a-i da mesaj fratelui din camera alăturată, pentru a-l întreba te miri ce, nu mai reprezintă o acţiune pe care suntem constrânşi să o săvârşim în lipsa unei alte opţiuni, ci e un gest exagerat de comoditate. Aici apare marea greşeală a omului în raport cu tehnologia. Dintr-o pasivitate vicioasă pe care şi-a accentuat-o prin utilizarea noilor mijloace de comunicare, individul nu mai simte a fi necesare întâlnirile faţă în faţă. Un mesaj tastat în timp ce mai face încă trei lucruri pare de ajuns. Să nu mai vorbim de apelurile care ne pot scuti de întâlnirile la cafea, lungi şi plicticoase. Minunăţia de telefon ne oferă nouă mai mult timp liber, de ce am bate drumul dintr-o parte în alta doar pentru a comunica?!

Acesta este omul modern: exagerat de comod, se autoserveşte cu nesaţ din beneficiile noilor tehnologii. Nu are limite, libertatea deplină i se pare cel mai mare dar primit vreodată şi nu are de gând să-l refuze. Cât despre universul virtual, de-ar fi posibil, şi-ar construi chiar în mijlocul sau o casă şi s-ar muta cu totul din realitatea asta, atât de urâcioasă, uneori. / Alexandra Costin

Advertisements

Discussion

No comments yet.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: