//
arhive

anamariadurila

anamariadurila has written 7 posts for Tehnici mediatice

New media, new problem? Alcohol, young people and the internet

New media este mediu favorizant al dezvoltării consumului de alcool. Concluzia studiului inițiat de Alcohol Concern (national agency on alcohol misuse campaigning for effective alcohol policy and improved services for people whose lives are affected by alcohol-related problems) pare a fi foarte bine fundamentată pe cercetarea întreprinsă de aceștia în mediul virtual. Rețelele de socializare, denumite generic SNSs (Social Networking Sites) promovează normalizarea viciilor și le facilitează popularizarea în rândul tinerilor, astfel încât, comportamentul băutorilor intră în normalitate. Mai mult decât atât, companiile producătoare de băuturi alcoolice au identificat potențialul pe care social media îl are în mărirea numărului de consumatori prin promovare. Problematic este că numărul copiilor care accesează periodic paginile oficiale ale acestor companii este în creștere.

Preferința adolescenților se îndreaptă spre construirea unei percepții generale favorabile despre activitatea lor din ce în ce mai frecventă. Cei aflați în stare de ebrietate sunt amuzanți, fac deliciul prietenilor dornici de distracție, drept urmare postează imagini sau filmulețe înfățișându-i în diferinte stări de ebrietate. O analiză a rețelelor de socializare reliefează faptul că un număr mare de postări care promovează consumul de alcool aparține minorilor. Fenomenul se normalizează, iar consumatorii se solidarizează în grupuri. Cu alte cuvinte, cu cât suntem mai expuși la imagini și mesaje de acest fel, cu atât apare mai  des comportamentul de acceptare.

Starea de ebrietate suferă normalizare, promovarea alcoolului e în creștere. Ce diferențiază new media de old media? În online, mai mult decât în media tradiționale, reclamele și mesajele sunt mult mai frecvente și agresive.

The volume of online alcohol adverts in the UK almost doubled between 2007 and 2008, and it has been reported that,  in 2009, online advertising expenditure overtook television expenditure in the UK for the first time.

Un simplu search pe YouTube după cuvântul intoxication produce mii de rezultate, cele mai multe fiind postări ale indivizilor care s-au filmat în timp ce consumau alcool (“…filming yourself while being drunk is awesome…”).

Meanwhile, “the ultimate drunk people  compilation video ever” has received over 39  million views.

Adevărata problemă e nivelul de receptivitate crescut al unora si adoptarea unui comportament similar.

Bineînțeles, aici intervine liberul arbitru, aspect pe care articolul nu îl amintește. Indiferent de mesajele provenite din mediul extern, îi revine individului sarcina de a face alegeri. 

http://www.alcoholconcern.org.uk/assets/files/Wales%20factsheets/New%20%20media,%20new%20problem.pdf

Ana-Maria Durilă

Cum îmbunătățesc rețelele de socializare comunicarea

Părerile rămân în continuare împărțite, iar consumatorii de Internet nu se pot hotărî dacă utilizarea rețelelor de socializare dezvoltă sau suprimă abilitățile de comunicare.

Pe de o parte, ele reprezintă o modalitate comodă și simplă de a cunoaște oameni noi, de a împărtăși experiențe comune și de fructifica fiecare avânt pe care realitatea ți-l taie.

Pe de altă parte, accesarea lor poate crea o lume paralelă, rezultat al unei dependețe greu de controlat mai ales în rândul adolescenților și, mai nou, al preadolescenților.

Noua dimensiune tratată în articolele care monitorizează ascensiunea îngrijorătoare a fenomenului, poate fi în favoarea comunicării online. Timpul petrecut pe aceste site-uri poate fi și util dacă ți-l dedici învățării unei limbi străine. Capacitatea de a cauta, de a vrea si de a cunoaște va fi amplificata de discutiile purtate cu persoane de alta nationalitate in una din limbile de circulatie internationala sau chiar in limba pe care acesta o vorbeste. De la banalele initieri se stie ca s-au legat si relatii finalizate prin casatorie, dar asta este alta poveste. Facebook-ul ori Twitter-ul pot sa inlesneasca in mod real procesul de asimilare al vocabularului unei limbi straine, dar, in acelasi timp ni-l poate saraci pe al nostru.

Platformele de acest gen au un rol bun pentru promovarea afacerilor, cursurilor sau pentru a stabili contacte orientativ, insa, pe termen lung, sunt destul de daunatoare. Aceasta „socializare” arata ca persoana fuge de sentimente si ganduri dureroase, refuza sa si le asume si prefera sa ramana superficiala. La aceeasi concluzie au ajuns si psihologii care atrag atentia insingurarii. „Desi suntem prieteni cu o groaza de lume pe Facebook, de fapt suntem singuri daca nu socializam fata in fata cu acele persoane si nu impartasim cu ele din timpul nostru”, argumenteaza psihologul Cristina Levitchi.

Cum imbunatatesc retelele de socializare comunicarea? In nici un fel. Le poti alege doar ca sa faci o invitatie la o cafea sau ca alternativa cand nu mai ai credit pe telefon. Realitatea e mult mai utila…si mai frumoasa!/ Ana-Maria Durila

A 11-a porunca! Sa nu trimiteti cereri de prietenie credinciosilor!


Care-i conduita unui preot pe Facebook? Ce ar trebui sa faca un preot pe Twitter? Cum se poarta dialogul online?  De ce sa nu-i ceri prietenia daca nu-l cunosti?

Inceputul lui 2012 a venit cu o lege nescrisa dar recomandata pentru  internautii clericali doritori de socializare.  De la inceput s-a simtit nevoia precizarii ca biserica nu-si tradeaza fundamentul, ci il adapteaza. Cu alte cuvinte, nu conteaza prin ce suport transmiti, conteaza ca mesajul sa ajunga unde trebuiea, sau, daca nu a stat la predica, trimitei-o!

Internetul, in acceptia noilor justificari, nu este o alternativa la comunitatea de credinta, ci o liturghie dupa Liturghie; la fel cum se fac transmisii audio si video. Internetul poate fi privit ca o altervativa a actului religios si a demonstrarii virtuozitatii. Un fel de act initiatic asemanator responsabilitatii si curajului abstinentei. Preotul trebuie sa treaca neispitit de pacat si, cu cat respinge mai mult forta atractiei, cu atat juramantul de credinta e mai apreciat.

Responsabilitatea elaborarii mesajului deriva mai ales din capacitatea de stocare a informatiilor si de transmitere in alte medii. Tocmai de aceea este recomandat a se salva toate discutiile, ca proba in caz de nevoie. Curajul de a folosi internetul inseamna relationarea noului, tehnica, cu vechiul, credinta. Aceasta legatura poate fi creata cu succes, pentru ca religia nu constituie o piedica in calea tehnicii si a cunosterii.

Tehnica in sine nu constituie o problema, ci folosirea ei! 

Internetul e ca banul. Lacomia e rea, banul e o sursa de supravietuire. Nu tehnica in sine poate reprezenta un pericol, ci modul excesiv de folosirea a acesteia. Starea digitala a bisericii a ajuns sa capete din ce in ce mai multi adepti. Arhiepiscopia catolică de Freiburg (in Breisgau, Germania) transmite liturghii online din 1998, iar biserica romanica „Sfântul Gheorghe” de pe insula Reichenau din Bodensee (Germania) este prima dintre diogezele catolice din lume care transmite dintr-un spatiu sub forma 3D.

Daca si peste ocean slujbele on-line sunt foarte accesate, in Romania, vocea bisericii este prea “slaba si prea absenta”. Ofera digitala BOR este lipsita de intelegerea vitezei. Si pe un astfel de site trebuie sa stii sa atragi atentia, pentru ca vizitatorul sa nu se plictiseasca. Imaginea de ansamblu a a paginilor bisericesti nu-l face cu adevarat pe credincios sa se foloseasca cu adevarat de ceea ce gaseste acolo. Pentru acei membrii ai clerului care se hotarasc sa fie mai activi decat o face un intreg protopopiat, sau o intreaga episcopie, a fost eliberata o lista de recomandari:

  • Membrii clerului au un raport de autoritate unic cu cei pe care îi păstoresc şi prin urmare au o responsabilitate deosebită faţă de cum interacţionează cu acei oameni.
  • Toate comunicările trimise digital (email, situri ale reţelelor de socializare, note sau postări etc.) nu sunt confidenţiale şi pot fi redistribuite sau trimise mai departe altora.
  • Interacţiunile în lumea virtuală [orig. the virtual world] trebuie să fie transparente, asemenea unei ferestre care asigură transparenţa în lumea fizică . În lumea virtuală limitele şi practicile sănătoase trebuie aplicate la fel ca şi în lumea fizică.
  • În lumea virtuală, „prieten” poate să însemne oricare dintre cei cu care vrei să comunici prin intermediul acelui mediu. În lumea fizică, „prieten” poate să însemne mai mult, prietenia implicând intimitate, sinceritate, reciprocitate şi aşteptările de la relaţie. Diferenţa aceasta ar trebui recunoscută şi respectată.
  • Legile privind semnalarea obligatorie a suspiciunilor de abuz/neglijare/exploatare a copiilor, tinerilor şi bătrânilor sau a adulţilor vulnerabili se aplică, la fel cum se aplică în lumea fizică.

Sursa: http://romaningermania.ro

 

In amintirea respectului pentru ceilalti

Am poposit cam mult in a analiza cea mai cunoscuta retea de socializare, Facebook, si am neglijat alte moduri prin care utilizatorii fideli ai internetului comunica intre ei. Actul comunicarii ramane “traditional” si se rezuma la transmiterea de ganduri prin cunoscuta tastare. “Cum” comunicam inoveaza mediul si face trimitere directa spre “unde” comunicam.
In afara mesajelor private, tinta comunicarii este nelimitata. Insiruirea unui anumit numar de cuvinte care capata un sens trebuie facuta cu responsabilitate, pentru ca accesul neresctrictionat nu tine cont de varsta, sex, nationalitate sau religie. A avea grija “ce” comunici este, poate, mai putin important. Agresivitatea morala nu mai pastreaza aceeasi importanta in societate, dar, pentru a nu atrage “disconfort”, “locul” emiterii este un angajament pe care ti-l asumi.

 

 

 

 

 

 

Pe raspunderea ta:

-critici, aduci injurii sau comentezi pe un site care are o anumita orietare religioasa;
-esti nemultumit de persoane adulate;
-compatimesti pe cine nu merita;
-esti nepasator in fata suferintei si te exprimi in acest sens;
Conteaza cum ne comunicam atitudinea si cum folosim limbajul. In semn de revolta, nu te va ataca fizic nimeni, dar daca iti e greu sa accepti impresiile gresite ale altora, fii decent!
Nu este vorba de o ingradire a libertatii de exprimare, ci de o norma de decenta pe care ti-o stabilesti singur. In amintirea respectului pentru ceilalti, nu te ascunde in spatele unui username!

Sarbatori fericite pe Facebook!

Cum altfel ar putea sa treaca o zi speciala fara sa o petreci alaturi de cei dragi? Cum ai putea sa petreci romaneste, patimas si cu pofta daca nu pe Facebook? Facebook-ul e mai ancorat in realitate decat sunt utilizatorii lui si , pe langa informatiile pe care le furnizeaza, e o sursa nemaipomenita de…stari.

Pe rand, de 1 Decembrie pe Facebook ai putut sa-ti fluturi steagul, sa canti imnul si sa elogiezi trecutul neamului. Fara indoiala trairile au fost dintre cele mai intense si pentru fiecare a existat emotia momentului. Am dezbatut parada, l-am ponegrit pe Basescu, l-am ascultat pe Eminescu, am dat like la pozele ciolanului din oala plina de fasole oferita de primarii, sau, mai mult, ne-am delectat cu instantaneele comice surprinse intr-unul din momentele omagiale. Fiecare cum a putut si cum a vrut.

De cealalta parte, realistii zilelor noastre au preferat sa se deconecteze si sa taca, nu sa huiduiasca. O zi nationala, cu bune si cu rele, nu trece neobservata. Si daca am preferat sa ramanem in casa, macar am fost la curent cu toate picanteriile.

Asa-i cand nu vrei sa-ti cunosti prietenii

Acum, a inceput febra Stefan Hrusca si Fuego. E putin cam devreme sa pornim campanii impotriva colindelor si e un pic cam tarziu sa-l negam pe Hrusca. Nici intr-o familie gusturile nu coincid, dar intr-o astfel de comunitate cum poti sa comentezi despre grupul care-ti dau cu atata perseverenta “like-ul” dorit? Se spune ca prieteniile se pastreaza intre persoanele care empatizeaza. Chiar daca sunt cativa impotriva curentului, de cele mai multe ori rebeliunea lor trece neobservata. Relatiile de pe Facebook se transpun rareori in realitate. Ele raman la stadiul de complezenta si de fraze rostite multumitor.

Sarbatorile pe Facebook nu se bucura de o masa rotunda, ci de orientari asemanatoare pastrate nu din convingere, doar de dragul formalitatii si atat.

Cand un click devine mila

Dragostea virtuala nu bate filmele americane si nici nu e ca o atingere nepermisa. Ramane doar la stadiul unei manute care trage pagina in jos si atat. Mai apoi, aceeasi manuta poate deveni salvatoare.
Nu de putine ori cazuri umanitare dintre cele mai grave, insotite de imagini, ar spune unii infricosatoare, asteptau un banal like sau un “da mai departe”. Bolile, transfuziile, necesitatile materiale de care se vorbeste sunt diverse si raman o suspiciune. De regula copiii fac subiectul acestor discutii. Cine gestioneaza, de unde pleaca, sunt persoane atat de disperate, imaginile sunt reale?
Senzationalul si grotescul impresioneaza. Copiii impresioneaza. In retelele de socializare fenomenul prezentat ia amploare mai repede si cand ajunge “in gura lumii” trece mai departe. Interesante ar fi trei intrebari la care nu am gasit un raspuns.
Acel “like” sufera convertire in bani sau e o necesitate prin care se evidentiaza sensibilitatea si mila prietenilor? E adevarat ca decat sa bagi mana in portofel e mai ieftin sa fii “sad”; dar like-ul meu unde ajunge?
Alt gest “de omenie” ar fi acel “da mai departe” daca: “esti un bun crestin, nu vrei sa patesti la fel sau daca ai suflet”. Cauza zvonului e de regula necesitatea unui trasplant, donare de sange sau de bani. La sfarsitul prezentarii cazului este atasat un numar de telefon si uneori un numar de cont. Am dat unde trebuia?
Cea mai rostita intrebare ramane: de unde stiu ca e adevarat? Pai tocmai asta e problema. Ca nu stim.

Banalitate sau nu, trebuie rostita. Circulatia informatiilor este si ramane libera. Pe cati dintre noi ii impresioneaza pozele unui copil pe jumatate mutilat? In mod curios, pe foarte putini. Imaginile ne fac sa reactionam, dar tot ele ne fac sa devenim imuni. Tehnologiile noi, ecranele in spatele carora ne ascundem fabrica iluzii pe care am invatat sa le ghicim si sa le refuzam. Poate ca realiatea e mult mai dura, dar a devenit cam inaccesibila si poate e si cam falsa. Cati dintre noi mai cred in cersetori?/ Ana-Maria Durila

Imi este mai usor sa-i spun “te iubesc” cand nu-i vad fata

Am invatat sa pozam in victimele unui sistem tehnologic care ne asfixiaza si ne reduce la un “morman” cald, plin de instincte, trantit in fata unui monitor in josul caruia se afla taste pline de sentiment. Ca intr-o melodie pe care doar Youtube-ul o mai fredoneaza: “Buna seara, iubite/ Te astept ca si cand numai…” noi doi, si alti cativa mii de prieteni din retea, am mai fi pe Pamant. Nu e greu sa ne imaginam continuarea, dar hai sa parcurgem probabilitatea sentimentului pas cu pas.

“Salut! Sunt eu, baiatul de pe feisbuc!”

Iti cunosc profilul, cred ca te plac inca dinainte de a te photoshopa. E cazul sa ne intalnim? Nu. Trebuie sa mai slabesc cateva kilograme, sa-mi tratez timiditatea, pentru ca sunt o fiara in poze, si sa ma gandesc daca esti tu alesul sau doar urmatorul.

Dupa ce, eu si prietena mea, ne-am “rolling on the floor” despre ce mi-ai zis, iti trimit un “daydreaming” si-ti promit toata increderea ca intr-o zi asa va fi. Dar sa nu uiti ca… desi vorbim de cateva saptamani, nu-mi place sa fiu sarutata de la prima intalnire.

In faza finala…Cred ca te-am vazut azi in oras. Erai cu o fata. Ar fi trebuit sa-mi spui…asa…nu mai putem continua. Nu stiu daca mai merita sa ne intalnim. “At wits’ end”.

“Cum am ajuns sa te iubesc nici pana azi nu stiu”

Cand totul s-a terminat, urmeaza un status deprimat, un refresh si un pic de flirt si prietenie. Pe vremuri, el te zarea la un film cu alt baiat. Acum, poti sa zaci linistita, sa te rasplatesti cu un shopping online si sa te intrebi cum scapi de celulita pana data viitoare.

Asadar, ne place sa blamam, sa punem la zid, sa acuzam si…de ce ne place? Pentru ca suntem victime. Dar nu victimele Internetului nemilos care ne inclesteaza personalitatea intr-un spatiu stramt si fara iesire. Suntem victimele imaginii perfecte despre viata, om, caracter. Tot ceea ce scrie Internetul relatiilor nu gaseste cale de mijloc. Daca nu esti perfect de zambitor, esti ingrozitor de normal. Daca nu ai invatat sa faci diferenta intre ideal, ireal si real, maturitatea te va prinde in fata unui monitor care va proba hainele in locul tau.

Din seria “reteaua tuturor ranitilor gaseste solidaritate cu un like”, urmeaza sa reflectam asupra umanitaritatii virtuale si a imaginilor infricosatoare, de aceasta data. / Ana-Maria Durila