//
arhive

Daniela Asaftei

Daniela Asaftei has written 6 posts for Tehnici mediatice

Backstage at the Yahoo! Homepage

Astăzi vă voi prezenta un video destul de interesant care circula pe internet de ceva vreme. Îl consider util pentru cei care lucrează pe partea de online a unei publicații, dar totodată reprezintă un punct de inspirație pentru cei care se vor orienta spre acestă parte a jurnalismului.

   / Daniela Asaftei

“Dă ştirea repede, să fim noi primii”

Ceea ce voi prezenta azi face trimitere la greșelile care persista în domeniul online.

Încep prin a vă prezenta un banc:

Un marinar bâlbâit este pus de colegii săi pe catarg să anunţe eventualele pericole.

Prima zi: Vi, viii, vii, viii, vin piraţii! Toţi sar în apă şi scapă teferi.

A doua zi: Viii, vi, vi, vin… Toţi sar în apă şi scapă teferi. Erau piraţii.

A treia zi, la fel. Nimeni nu mai aştepta să audă continuarea. Toţi săreau în apă cum auzeau primul “vi”.

A patra zi: Vi, viii… Toţi sar în apă şi… aud continuarea… vi, vii, vin rechinii!

Însă vă las pe voi să descoperiți din materialul următor contextul creat pentru ca acest banc să prindă valoare descriptivă, să sugereze care sunt consecințele dacă un jurnalist ar reacționa în mediul online conform celui care se aruncă în apa, fără să astepte să i se explice ce urmează. Cât de importantă e corectitudinea, relevanța, claritatea și viteza în domeniul online aflați din următorul material, disponibil aici. / Daniela Asaftei

Bobocii jurnalismului multimedia – o altă perspectivă

S-a discutat în acestă secțiune despre impactul noilor tehnologii asupra jurnalismului, despre avantajele jurnalismului multimedia ș.a.m.d. Eu doresc să îmi aplec atenția asupra celui care de abia își ridică coatele de pe băncile din amfiteatre. Asupra celui care urmează să își tragă “haina lunga” de jurnalist peste umeri, să iasă în lume, având în permanență grijă de prestația și de păstrarea liniei firești a conduitei morale.

Câți dintre ei sunt obisnuiți să lucreze sub presiune, asta în mod sigur, n-avem de unde să o știm, dar din câte am observat, mulți văd jurnalismul online, opțiunea perfectă pentru ei. Această formă de jurnalism reprezintă pentru o parte considerabila dintre acestia, doar un domeniu în care informația este răspândită rapid și “fără prea mare efort” (implicit de gândire).

Sunt de părere că nu oricine poate face jurnalism multimedia. Acesta nicidecum nu înseamnă numai text, imagine și sunet. Un tânăr jurnalist nu trebuie să se lase purtat de simplitudinea care înfășoară uneori acest domeniu. Indiferent de forma în care se produce sau suportul pe care distribui informația, activitatea oricărui jurnalist nu trebui să se îndepărteze de principiile generale de corectitudine ale acestei meserii și anume: obiectivitate, echilibru, imparțialitate. Din momentul în care unul dintre aceste elemente este realmente șters din “agenda” jurnalistului, se înregistrează în acest câmp – dâmburi care încurajează stilurile inexpresive, absența perspectivei obiective, alterarea și denaturarea realității.

Jurnalismul multimedia cere un stil energic și alert, un bun spirit de observație, un bagaj greu de cunoștințe și o bună metodă de alegere a informațiilor relevante, valabile, pentru a oferi consumatorului media online, un produs de calitate. Rapiditatea cu care informațiile sunt făcute publice, fie sunt actualizate, cere din partea jurnalistului să afișeze în permanență un simț treaz al calităților precizate mai sus. / Daniela Asaftei

Am un creion și o tastatură . . . sunt jurnalist???

Indiferent de modul și tipul de informații transmise orice publicație media are drept obiectiv: captivarea auditoriului. Cu aceeași motivație strânsă între degete, multe ziare au alunecat și spre online, formându-și varianta virtuală. Cu ajutorul elementelor multimedia, se poate proba mult mai ușor, dacă ochiul jurnalistului a surprins elementele relevante și dacă textul alăturat respectă  principiile generale de corectitudine și probitate jurnalistică. De exemplu, prin sunet și imagine jurnalistul demonstrează veridicitatea unui subiect, și tot prin sunet și imagine consumatorul media online verifică și se convinge de calitatea produsul media primit. Totuși, în ciuda faptului că ne putem folosi de toate aceste atuuri, ordinea în care găsim lucrurile așezate, nu este firească și nici corectă. Până să ajungem să ne folosim de avantajele din mediul online, ne împiedicăm de niste noduri jurnalistice neinspirate, ceea ce ne confirmă că problema constă în modul în care concept/înteleg unii jurnaliști să își facă meseria.

Înainte de a sări în “marsupiul” tehnologiei, ar fi trebuit să se bată (mai mult) pasul pe jos, să se impună niște limite deontologice, pentru a evita acele derapaje jurnalistice destul de frecvente (dacă avem în vizor presa tabloidă). Jurnalismul multimedia este înfășurat într-o “stofă virtuală”, a cărei calitate poate fi verificată (consumatorii), dar care nu este scutită de acele scame mărunte și de-a dreptul enervante, apărute în lipsa unei elementare deontologii jurnalistice.

Dacă tot am făcut referire mai sus la presa tabloidă, ar fi corect să explic de ce. Varianta online a acestor publicații promovează același conținut pe care ni-l servește și print-ul: atenția este îndreptată în special spre celebrități și știri senzaționale(de obicei rateurile personale ale celebrităților). Nimic greșit până acum. Nu ne referim la conținut, ci mai degrabă la modul în care jurnaliștii aleg să își modeleze propriu articol. Aceștia nu caută rafinamentul verbal și este tot mai evidentă intenția acestora de a găsi greșeli criticabile cu ușurință în orice subiect preluat/tratat.

Mijloacele utilizate de presa tabloidă de la noi și cea străină, diferă antagonic, astfel diferența de calitate este evidentă. Englezii spre exemplu, rămîn loiali unei realități exprimate dintr-o perspectivă cât mai imparțială și rămân în granițele eleganței stilistice, prin seriozitate. Metodă străină nouă. Comportamente grave și lipsite de decență întâlnim și în presa quality. Rezultă de aici, că nu este vorba de domeniul din care extragem informația, ci de ceea ce precizam mai sus: modul în care unii jurnaliști concept să își facă meseria.

Completez cu un citat “Jurnalismul este literatură la repezeală” (Matthew Arnold) astfel  jurnalistii care și-au părăsit ocupațiile literare, ar fi bine să le reia, pentru că, consumatorul de media online, trece informația primită prin mai multe filtre de gândire și are, ce-i drept, mai multe izvoare de unde poate servi informația. Dacă nu-i oferi întregul meniu informațional, el te poate părăsi pentru un platou de perspective, mai complet. Dacă uniforma produsului tău este prea mică, și deloc atrăgătoare, cititorul te lasă să exiști în spațiul tău virtual, dar te ignoră și în final te uită. / Daniela Asaftei

Puterea feedback-ului în online

Perioada tăcerii și utilizării presei drept un “simplu difuzor al mesajelor regimului” s-a încheiat în urmă cu destul timp. Ne-am câstigat dreptul la opinie, dreptul la libera expresie și o dată cu schimbările impuse în timp, noi toți ( inclusiv presa ) am devenit mult mai vocali, îndrăznim să ne colorăm discursul, să-l modelăm și să ni-l potrivim printre celelalte tonuri. Schimbarea radicală de regim a urmărit printre altele și crearea unei identități clare a presei, îndreptată tot mai mult spre libertate și adevăr. A “intervenit” și tehnologia care i-a conturat și o identitate online, cu regulile și strategiile ei de informare. Din punctul meu de vedere, dacă s-ar impune metoda echilibrării balanței, pe de-o parte jurnalismul tradițional, iar pentru celălalt suport jurnalismul multimedia, consider că noul climat media, este mai viu, mai prompt în ceea ce privește modelarea regulilor, pentru că aici feedback-ul este produsul cald al sentimentelor de revoltă, nemulțumire, fie ale celor de admirației, apreciere, prețuire, cu privire la subiectul discuției. Consumatorul este atent la conținut cât și la modul (nedogmatic,obiectiv) în care sunt formulate articolele, dar ține cont și de prestația etică a autorului (liniara sau cu” hopuri”).

Este adevărat că uneori expresia feedback-ului poate răsturna buturuga mare, având drept urmări schimbarea profilului unui publicații, dar la fel de adevărat este și faptul că prin rectitudine morală și documentare serioasă, orice jurnalist rămîne semeț în picioare. Mediul online cu beneficiile lui, nu poate înlocui valorile presei tradiționale. Opiniile, comentariile, informațiile trunchiate, deformate, vor fi întotdeauna sancționate de către consumator, printr-o lipsă de interes față de produsul adus de jurnalist în spațiul virtual. În jurnalismul multimedia feedback-ul este “la vedere”, așadar ne sunt afișate reacțiile altor consumatori cu privire la un anumit subiect. Cei care au ramas loiali variantei print, daca se învârt într-un cerc numeros de prieteni beneficiază de acest lucru, dar de obicei oamenii preferă intimitatea lecturării paginilor de ziar.

Diversitatea este asul cel mai puternic pe care îl ține în mână internetul, pentru că utilizându-l poți ajunge mult mai ușor la adevăr, poți descoperi întreaga realitate, nu doar părti din ea.

Ar fi interesant de urmărit câți jurnaliștii, oameni ai cuvântului, aleg să meargă, fără abateri, pe drumul dictat de conștiința lor, și câți se “modelează” după mimica feedback-ului primit. / Daniela Asaftei

Jurnalismul prin rame virtuale

Internetul înseamnă victoria informației???” Din păcate, prea puțini sunt cei care se mai încurcă cu cărți mâncate de umiditate, îndoite, râvnite altădată; ziare mari, vechi, care fac vizibilă urma timpului. În fond de ce să piardă vremea prin biblioteci când exista posibilitatea de a folosi internetul pentru a  putea găsi informații despre documente care nu au rezistat probei timpului?!

Mersul tehnologiei în domeniul mass media nu s-a facut numai în pas elegant și egal. Mutarea jurnalismul și pe platforma online este o mișcare care deși conține avantaje și oportunități mult mai largi, înregistrează la nivelul societății o cultură sărăcită, plină de idei generale și auzite la tot pasul. Într-adevăr este o cale mult mai utilă și accesibilă consumatorilor media, mai ales pentru cei care țin în mână, lunar, un buget mult prea mic pentru a-și putea permite diversitatea de la tarabe. Dacă privim și prin lentila ochiului critic, observăm și un revers al medaliei care se înregistrează din moment ce piața concurenței devine tot mai vie, iar șuruburile decenței morale devin din ce în ce mai slabe.

Progresul tehnologiei ce a format noul climat media, a ajuns să domine jurnalismul traditional, și multe dintre valorile jurnalistului de odinioară, par deșuete, depășite. Într-adevăr, posibilitatea de a avea acces la imagini care să demonstreze veridicitatea textului (îmbrăcarea în sunet și imagine) în mod clar reprezintă un atu considerabil al jurnalismului multimedia. Dar observ tot mai des cum simțul datoriei se diminuează iar conținutul predat publicului înlătură în mare măsură substanța subiectelor de presă, se urmărește mai degrabă îmbrăcarea ideii curate, corecte, concentrate, într-o formă magnetizantă menită să cucerească publicul. Se transmit informații adaptate, reformulate și tabloidizate, menite să stârnească reacții, nu să ofere informații utile.

Mediul online este destul de prăpăstios, prin rapiditatea cu care informațiile adunate de pe teren devin publice. Verificarea provenită din cele trei surse este uneori eliminată, deoarece în mediu online există posibilitatea refacerii textului, în cazul unei greșeli. Bineînteles, credibilitatea sursei, pe viitor va fi pusă la îndoială, dar datorită diversității de care dispunem, șansele de a rămâne neinformați sunt minime.

Pentru formarea unui bagaj important de cunoștințe, sunt oare suficiente doar informațiile uneori sărăcăcioase și superficiale pe care le oferă internetul?

Eu răspund cu da la intrebarea de la inceput, dar dacă ar fi să clasific informațiile pe care mi le oferă internetul, răspunsul meu n-ar mai fi atât de prompt. / Daniela Asaftei