//
arhive

mihaiplesca

mihaiplesca has written 8 posts for Tehnici mediatice

Cum au schimbat rețelele sociale jurnalismul

Auzim tot mai des că rețelele sociale au atins un moment de apogeu, dar oare câți dintre noi sunt conștienți de efectul acestui fenomen asupra jurnalismului?

Schimbările dramatice de ordin tehnologic au făcut ca știrile să nu mai fie adunate doar de reporteri care mai apoi le transformau în povești. La momentul actual, acestea se află într-un ecosistem în care jurnaliști, surse, cititori și spectatori schimbă informații.

Astăzi este rapid și ușor pentru oricine să împărtășească link-uri cu un număr mare de persoane prin intermediul Facebook sau Twitter și fără implicarea unei organizații media tradiționale. Cu alte cuvinte, oamenii pot acționa colectiv precum o rețea de difuzare, schimbând informațiile într-o formă orizontală spre deosebire de forma de sus în jos a mediei tradiționale.

Un grafic realizat de la cei de la The Economist despre traficul pe principalele site-uri de știri din Statele Unite arată că aproximativ 30% dintre cei care accesează acele site-uri ajung acolo datorită motorului de căutare Google și chiar dacă proporția vizitatorilor care vin de pe Facebook este mai redusă, se înregistrează o creștere rapidă datorită partajării sociale. Din această perspectivă, se pare că Facebook începe să se alature Google ca unul dintre cei mai influenți jucători în ceea ce privește modul în care vor fi distribuite știrile.

Interesant de observat este faptul că Twitter este considerabil absent la acest capitol. Potrivit The Economist , sondaje realizate atât în Statele Unite cât și în Marea Britanie arată că doar 8% din populație folosește această rețea socială, în comparație cu 50% care folosește Facebook. Cu toate acestea, se pare că utilizatorii Twitter sunt cei ”cu influență”, potrivit Nic Newman, fost director executiv la BBC.

Așadar, chiar dacă nu este neapărat adevărat ca oricine poate fi jurnalist în ziua de azi, social media a creat o cultură de ”mass-medie pe orizontală” asigurându-se că tot mai mulți oameni sunt împlicați în crearea și schimbul de înformații.

Advertisements

Six Degrees of separation

Teoria care spune  ca ne aflam cu totii la aproximativ sase grade distanta, in sens de cunostinte. Adica oricare doua persoane din lume pot fi conectate in maxim sase pasi, folosind lantul friend of a friend (termenul mai exact ar fi acquaintances – cunostinte).

Teoria este deosebita in primul rand pentru ca nu a fost enuntata pentru prima data de un cercetator, ci de un autor ungur in 1929 care credea ca lumea moderna se afla la distante geografice enorme si la distante sociale din ce in ce mai mici, datorita conectivitatii. „Despite great physical distances between the globe’s individuals, the growing density of human networks made the actual social distance far smaller” (Frigyes Karinthy).

Ideea a fost mai tarziu preluata de matematicieni, fizicieni si sociologi, dar modul in care s-a nascut este genial. In povestea autorului personajele creeaza un joc in care orice persoana de pe glob ar putea fi contactata de noi insine, folosindu-ne doar de reteaua noastra de cunostinte. Cam asa s-au nascut retelele sociale.

Prin anii 60 ideea a inceput sa fie cercetata de doi matematicieni care au publicat studiul abia 20 de ani mai tarziu, dar au fost primii care au explicat formal mecanismele retelelor sociale si consecintele acestora in materie de grade de conexiune.

In 1990 John Guare a raspandit pentru prima data ideea, popularizandu-ne printr-un film si o piesa de teatru. El a inspirat mai tarziu doua seriale: Six degrees si LOST (!!!) :).

In 2001 un profesor de la Columbia a incercat un experiment prin e-mail in 157 de tari (un fel de „da mai departe”), care a rezultat ca media numarului de intermediari era egala cu 6.

In 2007 s-a efectuat un studiu referitor la conversatiile IM (instant messaging), cu 30 de miliarde de conversatii intre 240 de milioane de utilizatori. S-a constatat ca media unui drumintre utilizatorii de Microsoft messenger era de 6,6.

Tot in 2007 Kevin Bacon a lansat sixdegrees.org, o retea sociala caritabila, in parteneriat cu AOL si alte celebritati, bazate pe teoria 6 degrees: „We are all connected to accomplish something good”.

In prezent studiile arata ca media gradelor de separare intre utilizatori oarecare de Twitter este de 3,43.

In 2009 a fost inchisa o aplicatie cu 6 milioane de utilizatori care pornea de la aceeasi idee si demonstra ca media de separare intre useri este de 5,73, maximul fiind de 12. Intr-o casuta „Search for connections” puteai introduce un nume oarecare al unui utilizator facebook si observai cum esti conectat cu el (prin cati alti utilizatori).

Yahoo! a incercat un experiment similar cu utilizatorii de facebook, in scopul unei solutii oficiale ale teoriei. Linkedin functioneaza, dupa cum sigur ati observat, pe acelasi concept. Exista Nootrol.com, site care masoara si gestioneaza amprenta de carbon datorata transporturilor si care se foloseste de teoria 6 degrees pentru a interveni in schimbarea climei. A existat si o retea sociala, intre 1997 si 2001, cu 1 milion de utilizatori: sixdegrees.com.

Six degrees of separation

Matematic, daca consideram:

N = numarul total de noduri ale retelei (persoane)

K = numarul de cunostinte per fiecare nod

=> Media gradului de conexiune = (ln N)/(ln K)

Daca N=300 de milioane (90% din populatia USA, considerand ca 10% este prea tanara ca sa poata fi luata in calcul), iar K=30 de cunostinte de fiecare, atunci gradul de separare este de 5,7. Iar daca N=6 miliarde, iar K=30, atunci gradul de separare este de 6,6.

Teoria s-a nascut in primii ani ai secolului XX si a pus bazele retelelor sociale. A fost greu de demonstrat pentru ca a inceput ca fictiune, pentru ca suntem o lume in miscare in care in fiecare secunda moare si se naste cineva, pentru ca in ziua de astazi este greu, sau cel putin relativ, sa definim termenul de „cunostinta” si pentru ca pe masura ce ne facem mai mari cunoastem mai multi oameni :).

Protest în lumea virtuală

Potrivit http://www.adevarul.ro, Facebook, alaturi de Google, Amazon şi eBay,  şi-ar putea suspenda activitatea în ziua de 23 ianuarie pentru a protesta faţă de un proiect de lege controversat, menit să combată pirateria în spaţiul virtual, dezbătut zilele acestea în Congresul American.

Un proiect legislativ îndreptat împotriva pirateriei,Stop Online Piracy Act (SOPA), i-a determinat pe reprezentanţii giganţilor online din întreaga lume să ia în calcul o formă extremă de protest: suspendare activităţii şi a serviciilor pe care le oferă.

Reprezentanţii acestora se tem că, dacă proiectul legislativ va fi aprobat de Congres şi va deveni lege, o nouă eră a cenzurii va începe în spaţiul virtual. Proiectul prevede că deţinătorii de drepturi de autor vor putea închide site-uri care le-au preluat conţinutul ilegal, fără să aibă nevoie procese sau de hotărâri judecătoreşti. De asemenea, motoarele de căutare ar putea fi determinate să nu mai indexeze anumite portaluri, iar site-urile care facilitează plăţile online ar putea fi obligate să anuleze anumite tranzacţii către astfel de pagini cu conţinut piratat. Proiectul este puternic susţinut de industria cinematografică şi de cea muzicală, care susţin că pirateria le ameninţă operaţiunile şi le cauzează pierderi anuale de mii de miliarde de dolari.

Pe lângă cele menționate mai sus, mai sunt și alte companii care au anunțat că este posibil să se alăture protestului. Printre acestea se numără : LinkedIn, Twitter, AOL, Etsy, Mozilla, PayPal si Yahoo!

Existam offline si online

Retelele sociale ofera in prezent mai multa informatie despre noi decat ne-am astepta, pentru ca dintr-un profil obisnuit afli ce filme ii plac cuiva, ce mananca, ce face in timpul liber cu prietenii, unde si-a petrecut vacanta si unde ar vrea sa plece la anul. De cate ori nu ni s-a intamplat sa studiem profilul cuiva si sa simtim ca brusc il cunoastem (mai) bine?
Se stie deja ca daca s-ar incerca o relationare pe harta a tuturor persoanelor din lume, am descoperi ca suntem cu totii conectati, am avea un anumit grad (destul de mare in multe cazuri) de separare intre noi. Adica da, este posibil ca eu si un olandez pe care il vad acum pentru prima data in viata sa avem de fapt 6 persoane de legatura intre noi (a friend who knows a friend who knows a friend… pana la gradul 6).

Nu am vrut ca acest post sa prezinte vreo stire sau noutate in ce priveste social media, ci voiam sa reamintesc o chestia care mi se pare foarte interesanta: timp de 20 de ani am tot incercat sa ne individualizam cat de mult posibil, iar acum am ajuns in acelasi loc, deoarece pe Facebook toti suntem egali sau facem cam acelasi lucruri.
Ma uitam zilele trecute la fluxul de noutati de pe al meu profil si chiar ma gandeam: De ce oamenii dau share la fiecare videoclip nou aparut? Sunt sigur ca multora nici macar nu le place. De ce sunt asa multi care fac urari de La multi ani, daca nici nu cunosc persoana? O fi politete sau chestia aia cu ”sa fiu in randul lumii”? Si daca e a doua varianta, trebuie din nou sa intreb: De ce? Si nu il ultimul rand, nu o sa pot intelege niciodata de ce atatia oameni se ”iubesc” pe Facebook, iar in viata reala abia daca isi arunca un salut. Din aceasta perspectiva, mi se pare ca social media de acest tip cam alimenteaza ipocrizia si superficialitatea.
Gasisem acum ceva vreme o lista de intrebari pe care cineva ar trebui sa si le puna, in social media si in offline. Acestea erau cam asa:
Ma reprezinta?
Cine ar fi interesat de ceea ce scriu?
Poate fi relevant acest mesaj pentru “cititorii mei”?
Se adreseaza tuturor sau poate fi un mesaj nisat?
Ceea ce vreau sa scriu este ceva ce scrie toata lumea in fiecare zi? (mi-e somn, e trafic, am mancat)
Care este talentul meu care ma deosebeste de ceilalti?
La ce ma pricep eu mai bine decat majoritatea?
Ce informatii de calitate pot oferi?
So, my dear camarades, intr-o mediu virtual care se schimba mereu, voi cat de originali ramaneti? Am pus ca titlu Existam offline si online, urmand ca dupa citirea postarii sa puneti voi semnul intrebarii la sfarsit.


Cum sa faci bani pe Twitter in 20 de zile

Cautam zilele astea pe google niste chestii si am dat de un blog in care se zicea de o campanie pe twitter prin care se arata ca orice se poate daca vrei. S-a intamplat cam asa:

In Olanda exista o platforma online (cinecrowd.nl) pe care se pot inscrie cei care vor sa faca un film, dar nu au bani pentru asta. Acolo isi prezinta ideea si au la dispozitie 40 de zile in care pot strange banii necesari, din donatii. Eddy Terstall, regizor, avea nevoie de 20 000 de euro pentru filmul sau, “Deal”. Pentru ca a reusit sa stranga doar 2 000 de euro in 20 de zile, cineva a venit cu ideea unei super campanii pe Twitter.

 Doneaza si Eddie filmeaza

Campania s-a numit Eddy’s TwitFlicks. Asta insemna ca utilizatorii de Twitter care faceau o donatie in contul lui Eddy pentru filmul “Deal” primeau ca recompensa un mini-film regizat de acesta. Fiecare donatie trebuia urmata de un tweet catre Eddy, un tweet cu o idee, iar el iti trimitea in schimb, pe wall-ul de Facebook sau Vimeo, un filmulet regizat de el cu ideea ta. Pentru fiecare 10 euro donati primeai un filmulet de 10 secunde, pentru 20 de euro primeai un filmulet de 20 de secunde. Cu cat trimiteai mai multi bani, cu atat mai lung era materialul video creat de Eddy.
“Let me turn your tweet into a movie!” a spus Eddy si a strans mai mult de 20 000 de euro, bani cu ajutorul carora isi va vedea filmul cu ochii. 🙂

Top povesti de pe Facebook

Reteaua de socializare a dezvaluit care au fost cele mai distribuite 40 de povesti ale anului 2011. Cat despre principalele tendinte, acestea au fost foarte clare: 12 dintre subiecte au abordat familia, 3 au fost  videoclipuri virale, iar alte 3 l-au avut ca subiect pe Steve Jobs.

Interesant este faptul ca toate cele 40 de stiri au fost distribuite doar de pe 6 site-uri. Yahoo a avut 13, CNN a furnizat 11 subiecte, New York Times si Huffington Post cate 7, iar The Wall Street Journal si The washington Post au contribuit cu cate o noutate.

Lista completa poate fi gasita aici:

http://www.facebook.com/notes/facebook-media/most-shared-articles-on-facebook-in-2011/283221585046671

Tu cat de activ esti pe Facebook?

Am gasit in dimineata aceasta un articol care analizeaza actiunile unui utilizator tipic al Facebook-ului. Potrivit acestui articol, intr-o zi oarecare, 26 % din utilizatori dau like unui status de-al prietenilor, 22% comenteaza un status si 15 % isi updateaza propriul status.

Un utilizator obisnuit are 229 de prieteni, din care 22% sunt prieteni din liceu, 12% sunt colegi de munca, 9% sunt de la facultate si 3% sunt cei pe care i-a intalnit o singura data. E interesant ca in 2008, utilizatorul tipic avea 33 de ani, iar doi ani mai tarziu acesta a ajuns la 38 de ani.

La finalul articolului, gasim o comparatie intre Facebook si celelalte retele de socializare importante, comparatie din care rezulta ca cei care folosesc Facebook sunt cei mai implicati, 52% dintre ei accesand zilnic aceasta retea de socializare, fata de cei care aleg Twitter(36%), MySpace(7%) si LinkedIn(6%).

Evident ca sunt multi peste sau sub aceasta medie, dar eu cred ca e interesant de vazut care e punctul de reper cand vorbim de activitate pe Facebook. Pentru mine, ramane intrebarea: Daca aceasta e schita unui utilizator obisnuit, cum ii numim pe cei cu mii de prieteni, sute de status-uri updatate zilnic si sedere constanta pe Facebook? Si mai important, oare mai controleaza ei aceasta retea sociala sau se intampla tocmai invers?!

Sursa: http://mashable.com/2011/11/18/facebook-stats/

Facebook-ist la 10 ani.

Nu sunt genul de om care sta impotriva tehnologiei si a lumii moderne, dar mereu m-am intrebat daca nu cumva ar trebui sa existe niste limite atunci cand vorbim de copii. Oare am uitat cum sa spunem ”Nu” copiilor nostri? Am uitat ca in viata exista o limita pentru orice? Cred ca am devenit prea preocupati de noi insine si credem ca e bine pentru copiii nostri sa fie 100 % parte a acestei comoditati tehnologice.

Citeam zilele trecute un studiu al unor cercetatori americani care aplicasera un chestionar pe 750 de tineri. Au fost luati in considerare diversi factori, precum varsta, sexul, situatia materiala, nivelul de educatie si in ciuda acestor factori s-a ajuns la concluzia ca retelele de socializare aduc cu sine o serie de tulburari psihologice.

Un alt studiu, aplicat pe parinti de aceasta data a demonstrat ca acei copii care utilizeaza zilnic cel putin o retea de socializare sunt mai bolnavi psihic si fizic.

”Pe vremea mea…”

Oricat de ciudat ar suna, am ajuns in situatia in care tineri de 25-30 de ani isi pun intrebarea asta la contactul cu noile tendinte. Personal, cred ca e normal ca lumea sa evolueze, dar ar trebui sa existe si acel echilibru prin care sa reusim sa tinem pasul cu ce se intampla in lumea virtuala. Cat despre copii si accesul lor in lumea virtuala, nu cred ca e indicat ca acestia sa aiba posibilitatea de a accesa toate functiile unui site de socializare si chiar cred ca cea mai buna solutie ar fi o varianta mini pentru Facebook sau orice alta retea de socializare, care i-ar proteja de partea negativa a virtualului.

Tin minte ca mereu s-a zis ca trebuie sa ne invatam copiii ce e respectul, increderea, sinceritatea si sa ii ajutam sa isi identifice valorile; intr-un mediu superficial, precum e cel al retelelor de socializare, oare chiar se pot regasi aceste lucruri?!?