jurnalism de investigatie

CIA-ul și președintele Traian Băsescu

prisonlife.com

Presa românească nici nu se complică cu asemenea subiecte, ne plângem că jurnalismul de investigație este pe cale de dispariție în această țărișoară dar continuăm să privim stând cu mâinile în sân. E subiect „americănesc”, nu ne privește. Culmea, subiectul are legătură cu România, dar dacă include și CIA-ul, îi trântim în brațe lor subiectul. Ei s-au băgat în asta, ei să se scoată. Poporului nostru nu ii place ancheta, vrea doar senzațional!

Președintele Traian Băsescu, persoană publică care are obligația să informeze corect poporul și să nu mintă, întrebat de jurnalista Alison Mutler (Associated Press) în legătură cu închisorile secrete ale CIA-ului din România, îi aruncă un răspuns ca să rămâi năucit pentru câteva minute: „Întrebaţi-l pe domnul Nistorescu că vă spune, cel care vă dă instrucțiunile cum să scrieți pe agenții.”

„Nu, nu. Imposibil, Imposibil”

Nici directorul adjunct al Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor secrete de Stat (ORNISS), Adrian Camarasan întrebat la un interviu realizat în luna noiembrie pentru emisiunea „Panorama” a postului de televiziune ARD, nu recunoaște că în sediul actual al ORNISS a fost o inchisoare a CIA-ului, unde prizonierii erau torturați.

Închisoarea din România facea parte din reţeaua numită “Black Sites”. CIA-ul a înființat-o în Thailanda, Lituania și Polonia. Ele au fost desființate în 2006 iar programul de detenție și interogare a fost desființat în 2009, potrivit unei investigații realizate de Associated Press şi televiziunea ARD.

Acest subiect de presă, a ajuns să fie anchetat la nivel european pentru că americanii vroiau să se descotorosească cat mai repede de acest subiect. Jurnaliștii români ori nu au avut surse pentru a se informa și pentru a dezvălui adevărul, ori dintr-un exces de patriotism nu au vrut să se bage. Unde e presă românească pe care o ridicăm în slăvi că este a patra putere în stat?

Ne iau germanii subiectele din fața noastră pentru că jurnaliștii români nu le văd nici cu două perechi de ochelari de vedere, probabil îi folosesc pe cei de cal.

Autoritățile române, din dorința de a-și trăi visul american, au acceptat ca americanii să ne calce pământul și să construiască inchisori pentru tortură. Cum țara nu ar putea fi bănuită nici după mii de investigații, inchisoarea era în văzul lumii, chiar în centrul Bucureștiului (pe strada Mureş, nr. 4 din sectorul 1). Oricum nimeni nu bănuia. Era doar clădirea Guvenului.

Associated Press după ce a primit răspunsul președintelui Traian Băsescu iritat de întrebare, a prezentat dovezi că un membru al organizației Al-Qaida, pe nume Khalid Sheik Mohammad a fost ținut prizonier pentru a fi interogat în inchisoarea CIA-ului din București.

Punând în balanță dovezile și declarațiile agenților CIA care au mărturisit că au avut o inchisoare în București nu ne rămâne decât să credem că autoritățile române  „mint de îngheață apele”.

Bănuiesc că ar exista o legătură între închisoarea secretă CIA, cumpărarea avioanelor F16 și construirea unui scut antirachetă. Asta poate fi un subiect bun de anchetă sau doar un zvon lăsat să zboare. Un jurnalist nu tânjește după nostalgia patriotismului, investighează pentru ca democrația să funcționeze bine. Aici vorbesc despre societatea ideală.

Cum țiganul este asociat cu violența, românul este asociat cu minciuna. Poate fi o simplă judecată de valoare, sau poate nu…

Video:  AP Exclusive: Inside Romania’s Secret CIA Prison

Surse text:

www.mediafax.ro

www.agenda.ro

www.gandul.info

ARTICOLE DE ACELAȘI AUTOR:

• Fascinația audienței
• Filmul anului: „Profesionalismul” de la Realitatea TV
• Jurnalismul de investigație, un gen pe cale de dispariție
• Reporter sau iReporter?
• Recurs la Geneza presei scrise

Jurnalismul de investigație, un gen pe cale de dispariție

Sursa: editorsweblog.org

Meseriile palpitante atrag publicul…la visat. Ne place să ascultăm, să citim sau să vizionăm filme în care cazurile sunt rezolvate meticulos. După doar o oră și jumătate în care ai mâncat zgomotos popcorn și ai ronțăit semințe, se pare că ți-ai găsit vocația. Visezi la cazuri de grad înalt, te pui în postura de detectiv particular și storci informații. Pare simplu, de fapt lucrurile stau exact invers. În spatele acelei vitrine frumos aranjată și strălucitoare, este o munca grea care are nevoie mai mult decât un regizor.

Regula verificării informațiilor nu se mai limitează la doar trei surse. Ai nevoie de mult mai mult pentru a putea ataca. O simplă opinie nu poate fi rezolvarea unui caz și nu este nici pe departe o strategie polițistă. Jurnalismul de investigație ne ajută să vedem ceea ce nu se poate cu ochiul liber ( fraudă, abuzuri, corupție ș.a.)

Acest gen jurnalistic necesită mai mult timp, nu poți rezolva dintr-o simplă căutare pe Google.

Protejarea surselor

Pentru că omul este creat să refuze să vorbească atunci când este o problemă importantă, un jurnalist de investigație nu renunță așa ușor. Chiar dacă nu poate obține informația completă, un simplu gest de aprobare poate fi de folos. Cercetează, nu interoghează, încearcă să descopere ce alții vor să mușamalizeze, nu trage în cursă sursele însă îi descoperă încet și cu tact chiar dacă va trebui să bea ceai/cafea timp de trei ore. Trage de limbă dar nu stoarce informațiile și îi îndrumă să ajute la rezolvarea problemei.

Își protejează sursa mai mult decât banii pe care i-ar primi dacă articolul ar apărea pe prima pagină. Se ține de cuvânt. Un lucru greu pentru un jurnalist care e învățat de obicei să scrie imediat fiecare informație pe care o află. Pentru că este considerat  o portavoce a poporului, își menține credibilitatea și nu dă informația când nu este sigur sau nu are rezolvarea cazului. Jurnaliștii americani de la Washington Post, Bob Woodward și Carl Berstein care au lucrat la seria de anchete și dezvăluiri în afacerea “Watergate” ce l-a costat pe Richard Nixon postul de președinte al Statelor Unite ale Americii, nu au dezvăluit identitatea surselor nici când au fost amenințați. De aceea ei precum și instituția de presă și-au păstrat credibilitatea.

Când funcționează democrația?

A investiga un caz începând de la dovezi minore și transformându-le într-un caz important care poate schimba cursul istoriei, poate deveni o adevarata capodoperă jurnalistică. Atunci democrația funcționează bine.

Mușamalizarea cazurilor nu este o noutate pentru noi, știm despre corupția care se află la puterea statului, știm că fondurile europene se consuma precum o sticla de apă plată la 0,5 l într-o zi toridă însă nu știm răspunsurile la cele cinci întrebări esențiale.

De aici pornește întreaga investigație. Prezintă o poveste care nu are un final fericit precum cel din basme, așa cum suntem obișnuiți.

Din păcate, jurnalismul de investigație dispare puțin câte puțin din lumea publică lăsând loc povestirilor și filmelor hollywoodiene în care Russell Crowe (“State of play”)  ne prezintă un  manual de investigație în ale jurnalismului.